Dermatolog la Clinica Korda

Melanomul, un cancer malign al pielii, este în prezent una dintre principalele cauze de deces în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 30 și 40 de ani, dezvoltându-se adesea dintr-o aluniță existentă sau nou formată sau dintr-o leziune asemănătoare unei alunițe. Deoarece melanomul metastazează foarte ușor, prevenirea, depistarea și diagnosticarea precoce a bolii sunt extrem de importante. Examinarea regulată a alunițelor este, prin urmare, esențială.

Cât de des ar trebui să vă verificați alunițele?
În general, se recomandă controale anuale, dar dacă sunt prezenți anumiți factori de risc (cum ar fi tipul de piele deschisă, numărul mare de alunițe, melanomul anterior, utilizarea regulată a aparatelor solare), este util să se efectueze controale la fiecare șase luni.

Care alunițe sunt testate?
În timpul unui screening general al alunițelor, dermatologul va examina fiecare aluniță în detaliu.

Cum se face un test al alunițelor?
În timpul testului, trebuie să vă dezbrăcați până la lenjeria intimă. Dermatologul va examina alunițele cu un dermatoscop.

Cât timp durează examinarea semnelor din naștere?
În funcție de numărul de moli, testul poate dura 10-30 de minute.

Este dureros un test al alunițelor?
Această metodă de testare este complet nedureroasă și neinvazivă.

Rozaceea este o afecțiune cronică a pielii care afectează cel mai frecvent fața, dar poate apărea și pe alte părți ale corpului. Ea poate apărea la orice vârstă, dar afectează cel mai frecvent adulții de vârstă mijlocie, în special pe cei cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani.

Simptomele rozaceei
Simptomele rozaceei variază și pot varia în gravitate.

Eritem facial: pete roșiatice persistente pe față, cel mai frecvent pe nas, obraji, frunte și bărbie.
Pustule și papule: umflături și noduli mici, plini de puroi, care pot semăna cu coșurile, dar nu tind să se ulcereze.
Vasodilatație (telangiectazie): vase de sânge mici, subțiri și vizibile, care pot forma pe față modele superficiale de tip pânză de păianjen.
Arsură și mâncărime: Oamenii se plâng adesea că pielea lor este tensionată, arde sau mănâncă.
Rinofima: O complicație rară, dar spectaculoasă, în care pielea nasului devine mai groasă și mai ascuțită.

Cauzele rozaceei
Cauza exactă a rozaceei nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că factorii ereditari predispun la apariția acesteia. Inervația defectuoasă a vaselor de sânge faciale determină dilatarea acestora, provocând congestia vaselor mici de sânge și ducând la roșeață persistentă. Mulți factori pot contribui la apariția bolii, cum ar fi acidoza gastrică, prezența anumitor bacterii în stomac, înmulțirea acarienilor în foliculii de păr și influențele mediului, printre care efectul provocator și nociv al luminii solare este important.

Tratamentul și prevenirea rozaceei
Deși rozaceea nu poate fi prevenită complet, există multe modalități prin care persoanele afectate pot gestiona și ameliora simptomele:

Medicamente: dermatologii prescriu adesea antibiotice, antiinflamatoare sau alte creme și unguente specifice pentru a trata simptomele pielii. În cazul afecțiunilor digestive, se recomandă un examen gastroenterologic.
Modificări ale stilului de viață: evitați factorii declanșatori precum lumina puternică a soarelui, mediile prea calde sau reci, alcoolul și alimentele picante și fierbinți.
Proceduri cosmetice: în cazul vasodilatației persistente, se recomandă IPL (terapia cu lumină intens pulsată) și tratamentul cu laser.
Gestionarea stresului: stresul poate contribui la agravarea rozaceei, deci este important să folosiți tehnici sănătoase de gestionare a stresului.
Rozaceea este o afecțiune cronică, dar cu un tratament adecvat și urmând sfatul dermatologului, simptomele pot fi ameliorate și bine controlate.

Hidradenita supurativă, cunoscută și sub numele de acnee inversă, este o afecțiune care implică inflamarea glandelor sudoripare. Afecțiunea implică formarea de abcese dureroase și inflamate în zonele corpului în care există multe glande sudoripare, cum ar fi axilele sau coapsele. Deși în prezent nu există un tratament pentru această boală, simptomele pot fi ameliorate cu un tratament adecvat, astfel încât nu este nevoie să trăiți cu inflamația glandelor sudoripare!

Este important să rețineți că hidradenita supurativă nu este o boală infecțioasă, ci o afecțiune inflamatorie a foliculilor de păr de origine autoimună. În acest proces, sistemul imunitar își atacă proprii foliculi de păr, provocând inflamații și cicatrici în zonele acoperite de glandele sudoripare. Deși cauza exactă nu este cunoscută, o serie de factori pot crește riscul de apariție a bolii, cum ar fi creșterea excesivă a părului (hirsutism), fluctuațiile hormonilor sexuali, cum ar fi în timpul menopauzei sau pubertății. Hidradenita supurativă este mai frecventă la femei, iar factorii genetici pot contribui, de asemenea, la apariția bolii. În plus, anumiți factori legați de stilul de viață, cum ar fi fumatul și excesul de greutate, pot crește, de asemenea, riscul de apariție a bolii inflamatorii.

Care sunt simptomele hydradenitis suppurativa și cum poate fi tratată?

Această afecțiune a pielii este asociată cu simptome neplăcute și dureroase: se formează noduli tari sub piele și pot apărea, de asemenea, furuncule pline de puroi, asemănătoare acneei. Din cauza naturii progresive a bolii, simptomele se pot agrava în timp, astfel încât este important să fie diagnosticate și tratate într-un stadiu incipient. Simptomele sunt cel mai frecvent întâlnite la nivelul pliurilor corpului, cum ar fi axilele, fesele, zona inghinală, pliurile de sub sâni, în jurul taliei și la ceafă.

Diagnosticul de hidradenită supurativă trebuie pus întotdeauna de un dermatolog, deoarece simptomele pot fi confundate cu ușurință cu alte boli infecțioase. Dacă vă confruntați cu semne similare, consultați medicul dermatolog! În stadiile incipiente ale bolii, aceasta poate fi tratată cu diverse creme antiinflamatoare și deodorante antiperspirante, însă tratamentul transpirației cu injecții cu Botox și epilare cu laser poate fi, de asemenea, eficient și poate ameliora simptomele pe termen lung.

Psoriazisul este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale pielii care se dezvoltă din cauza unei funcții anormale a celulelor pielii. Boala se caracterizează prin acutizări intermitente și, deși nu poate fi vindecată definitiv, cu un tratament adecvat simptomele pot fi atenuate sau se pot obține perioade de ameliorare fără simptome.

Impactul și diagnosticul psoriazisului

Simptomele psoriazisului, care sunt vizibile cu ochiul liber, cauzează multor pacienți probleme estetice deranjante care pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții și încrederii în sine. În plus, psoriazisul poate duce la complicații mai grave, cum ar fi artrita deformantă.

De obicei, este diagnosticată prin examinare fizică. În timpul consultației, dermatologul examinează suprafața pielii, unghiile și scalpul pacientului. Deoarece simptomele caracteristice ale psoriazisului sunt ușor de recunoscut cu ochiul liber, adesea nu este nevoie de investigații suplimentare. Psoriazisul este de obicei o boală recurentă, fluctuantă, fără un tratament uniform acceptat din cauza variabilității sale.

Tratamentul psoriazisului

În prezent, nu există un tratament permanent pentru psoriazis, iar tratamentele vizează ameliorarea simptomelor și obținerea unei ameliorări de durată a simptomelor. Găsirea tratamentului potrivit poate fi un proces consumator de timp care necesită o abordare personalizată.

Tipul de tratament este influențat de o serie de factori, cum ar fi sexul pacientului, vârsta, severitatea simptomelor și orice comorbiditate. Unguentele și preparatele topice, cum ar fi cremele care conțin vitamina D, acid salicilic sau corticosteroizi, pot fi utilizate pentru a trata simptomele cutanate mai ușoare. În cazurile moderate până la severe, poate fi necesară terapia medicamentoasă, cum ar fi medicamentele care inhibă sistemul imunitar. În plus, tratarea anumitor boli, cum ar fi boala celiacă, cu un regim alimentar adecvat poate contribui, de asemenea, la ameliorarea simptomelor.